Scriere

  Kanji - sunt caractere de origine chineza, ideograme, folosite pentru a scrie:

• substantive (exceptie fac cele imprumutate recent)
• radacina adjectivelor si a verbelor
• nume de locuri si persoane

  Hiragana - sunt caractere fonetice folosite pentru

• terminatiile inflexionale ale adjectivelor si verbelor (okurigana)
• particule gramaticale (joshi)
• cuvinte pentru care kanji nu exista
• cuvinte pe care autorul prefera sa nu le scrie cu kanji (din motive de lizibilitate, comoditate, obisnuinta etc)
• indicarea modului de citire a ideogramelor (furigana)

  Katakana - sunt tot caractere fonetice, folosite pentru:

• cuvinte si nume straine, uneori incluzandu-le pe cele care la origine se scriu in kanji (numele chinezesti)
• onomatopee
• cuvinte pe care autorul doreste sa le evidentieze sau cuvintele pronuntate de straini, roboti etc.
• nume stiintifice de plante si animale

  Romaji - sunt caracterele din alfabetul latin, folosite pentru:

• acronime, ca de exemplu NATO
• cuvinte si nume japoneze destinate folosirii in alte tari, ca de exemplu in cazul cartilor de vizita, pasapoartelor
• nume de firme si produse care trebuie sa poata fi citite atat in Japonia cat si in alte tari
• cuvinte sau fraze intregi care apar in reclame sau pe diversi produse, chiar destinate consumului intern
• unitati de masura

  Exista numeroase exceptii de la aceste reguli, ca de exemplu tendinta actuala de a alege pentru noii-nascuti prenume scrise cu hiragana sau katakana.

  Iata ca exemplu, titlul unui articol de ziar (Asahi Shinbun din 19 aprilie 2004) care cuprinde toate cele patru modalitati de scriere (kanji in rosu, hiragana in albastru, katakana in verde, romaji si numerele arabe in negru).

  Traditional, japoneza se scrie in randuri verticale de sus in jos, incepand de la marginea din dreapta a paginii si continuand spre stanga. Acest stil se practica si astazi, fiind considerat stilul natural, mai usor de caligrafiat si de citit. In primii ani de scoala, elevii sunt obisnuiti in mod preponderent cu acest stil. De asemenea cea mia mare parte a scrierilor literare sunt paginate in aces mod vertical. Totusi pentru literatura tehnica si stiintifica, bogata in simboluri, formule, nume si cuvinte straine, numere, este preferata scrierea din Vest, cu randuri orizontale, scrise de la stanga la dreapta si aranjate pe pagina de sus in jos.

  Ocazional apare si scrierea orizontala de la dreapta la stanga. De exemplu pe unele autovehicule de firma, unde regula aplicata este din fata masinii spre spatele ei, pe ambele laturi.

  Scrierea verticala nu are nici o varianta de jos in sus.

  In japoneza veche nu se folosea nici un semn de punctuatie, legatura dintre diferitele parti de text intelegandu-se din context si din asezarea in pagina. In prezent exista o serie intreaga de simboluri care ajuta la intelegerea stucturii textului. In aceeasi ordine de idei trebuie subliniat ca in limba japoneza nu se lasa spatii intre cuvinte, toate caracterele curgand unul dupa altul fara nici o indicatie de separare a cuvintelor.

  In prezent sunt folosite:

  Alte semne de punctuatie din limbile cu grafie latina, printre care semnul intrebarii (?) si al exclamarii (!) sunt folosite la fel ca acelea din limba romana dar nu in scrierile formale. Uneori punctul final are forma celui folosit in limba romana, prin influenta crescanda a limbii engleze.