Fonetica

  Cuvintele japoneze se compun din silabe scurte numite more (singular mora) formate din o consoana urmata de o vocala, ca in exemplele Hiroshima hi-ro-shi-ma, Nagasaki na-ga-sa-ki. La aceasta regula generala exista cateva exceptii:

• Uneori consoana lipseste, deci mora se reduce la o vocala simpla. Exemplu: ai a-i (dragoste) care se pronunta ca un hiat (in doua silabe), nu ca un diftong.

• Rolul de consoana poate fi jucat si de semivocalele y si w. Exemple: yama ya-ma (munte), watashi wa-ta-shi (eu).

• O mora aparte este consoana nazala n, care nu are nevoie de o vocala pentru a forma o silaba. Exemplu: hon ho-n (carte).

• Uneori inaintea unei consoane se face o pauza, egala in durata cu o mora, timp in care nu se emite nici un sunet. Exemplu in japoneza: mikka mi-_-ka (trei zile).

• Intre consoana si vocala unei more normale se poate intercala semivocala y. Exemple: kyaku kya-ku (client), byouin byo-u-i-n (spital).

• Prin alungirea vocalei se poate obtine o mora dubla. Acesta este cazul multor cuvinte preluate din limba chineza cu o pronuntie care o aproximeaza pe cea originala. Exemplu: tōkyō to-o-kyo-o (capitala Tokio; alungirea lui o se scrie ca o mora separata). Transcrierea corecta a cuvintelor japoneze in caractere latine trebuie sa marcheze aceasta alungire, care este esentiala pentru pastrarea informatiei despre pronuntie; marcarea lungimii se face fie prin dublarea vocalei respective (Tookyoo), fie asa cum se practica în limba japoneza în hiragana (unde prelungirea lui o se scrie ca u, iar prelungirea lui e se scrie ca i), caz in care Tokio devine Toukyou, fie prin plasarea unei bare deasupra vocalelor alungite (Tōkyō). Ultima varianta este preferata in cele mai multe cazuri.

  Fiecare mora durează in pronuntie aproximativ acelasi interval de timp, ceea ce a adus limbii japoneze epitetul de limba metronomica. In scrierea fonetica japoneza (hiragana, katakana) fiecare mora se scrie printr-un singur caracter, care e perceput ca indivizibil de vorbitorii japonezi nativi. Exceptie face situatia cand mora se modifica prin intercalarea semivocalei y, caz in care se folosesc doua caractere.

 A c c e n t u l

  Accentul in limba japoneza se manifesta prin schimbarea inaltimii sunetului de la o mora la alta. Prin comparatie, in limba romana accentul este marcat prin pronuntarea mai puternica a unei anumite silabe din cuvant, existand de exemplu perechi de cuvinte cu sensuri neinrudite care difera numai prin acest accent (ca vésela si veséla). Alte limbi, numite limbi tonale, asociaza fiecarei silabe o anumita "melodie", care schimbata poate duce la modificarea intelesului. Surprinzator pentru noi, cele mai multe limbi de pe glob sunt tonale, cu exceptia notabila a limbilor indo-europene.
  Accentul are in limba japoneza are un rol semantic secundar, existand putine situatii in care schimbarea accentului produce modificarea sensului. In plus, multele dialecte japoneze prezinta diferente mari in ceea ce priveste tipul, pozitia si amplitudinea accentului.
  Tehnic vorbind, perceptual exista doua niveluri posibile ale inaltimii sunetului unei more (in dialectul standard si in majoritatea celorlalte). Mai mult, un cuvint nu poate avea orice combinatie de inaltimi. Exista numai situatiile urmatoare:

• daca prima mora este sus (la frecventa sonora mai inalta) atunci toate morele urmatoare din cuvant trebuie sa fie jos

• daca prima mora e jos atunci a doua este obligatoriu sus; urmatoarele more pot ramane sus sau pot cadea, dar o data cazut accentul ei nu mai poate urca in acelasi cuvant.

  Importanta este pozitia la care accentul face tranzitia sus-jos, in functie de aceasta putandu-se preciza in mod unic inaltimea fiecarei more. Mora de dinaintea caderii accentului se numeste "accentuata". Exista cuvinte care nu au accent, in sensul ca inaltimea sunetului nu cade nici in interiorul cuvintului si nici la terminarea acestuia.
  In exemplele urmatoare inaltimea ridicata este indicata prin majuscule, cea joasa prin minuscule. Toate cuvintele listate au trei more; cuvintele de trei more nu pot avea alta structura a accentului decit cele exemplificate aici.